Am facut dragoste cu cel mai bun prieten

By  |  5 Comments

femeie tristaIntotdeauna am considerat ca dragostea fizica si prietenia nu sunt compatibile si am incercat sa le separ pe cat posibil. Dar se pare ca socoteala de acasa si cea din targ nu se prea potrivesc…

Pe el l-am cunoscut la un fost coleg de facultate si am remarcat ca nu-i eram indiferenta. Era dragut si avea niste ochi caprui, rascolitori. Numai ca oricat m-ar fi rascolit ochii sai, intre mine si el nu putea fi vorba de dragoste si nici macar de sex.

Pur si simplu nu puteam sa ma culc cu un barbat care avea deja o relatie. Numai ca ceva la mine se pare ca l-a atras… Iar la petrecerea respectiva se facusera mai multe poze. Le-am vrut si le-am cerut dar am constatat, cu surprindere, ca bunul meu fost coleg imi spune: “Toate pozele sunt la Mircea. Am vorbit cu el sa ti le dea si tie. I-am lasat numarul tau de telefon”. Nu mi s-a parut nimic suspect asa ca, a doua zi, cand m-a sunat, am acceptat sa ma vad cu el. Pentru poze, fireste.

La intalnire mi-a adus un ursulet de plus superb si m-a invitat la o plimbare prin parc. Mi s-a parut cam bizar, la ora aia – era in jur de 21.00 – dar ceva din ochii lui m-a facut sa accept. Trec peste amanunte. Vreau doar sa va spun ca s-a dat la mine, delicat, dar ferm si la fel de ferm l-am respins. I-am spus ca noi nu vom fi niciodata iubiti pentru ca el are o relatie si eu nu voi ceda unui barbat implicat intr-o alta relatie.

A acceptat sa ramanem prieteni si timp de 2 ani am fost cei mai buni prieteni. Imi povestea tot si ii povesteam aproape tot. Asteptam cu nerabdare sa il intalnesc – si faceam asta de obicei noaptea, dupa ce el termina serviciul. Ii spunea prietenei fie ca ramane sa lucreze la serviciu fie ca se duce la un prieten. Evident prietenul era anuntat dinainte sa stie ce sa spuna. Iar eu eram de acord cu tot ce facea. Si ne plimbam ore intregi pe strazi, la intamplare, tinandu-ne de mana. Ma convinsese ca este un gest placut si ca nu va dauna relatiei noastre.

La inceput eram reticenta dar apoi incepuse sa-mi placa strangerea lui de mana, ma facea sa simt fiori in zona abdomenului inferior… Asa s-au dus trei ani, perioada in care ne plimbam cel putin o data pe saptamana. Incepusem sa-l compatimesc pentru ca era prins intr-o relatie de la care nu avea nici o satisfactie… Iar intr-o seara, s-a intamplat si ceea ce nu trebuia sa se intample…

Ne plimbasem mai bine de 2 ore si ne oprisem la un moment dat pe marginea lacului, in Parcul Tineretului unde era putina iarba si mai multa liniste. Era mijlocul lui iunie si adia putin vantul. Eu purtam fusta putin deasupra genunchilor si o bluza fara spate – nu ma imbracam asa decat atunci cand ieseam cu el – pentru ca imi luasem prea multe palme peste fund si peste sani de la asemenea haine. Imi era putin racoare si m-am bagat in el. M-a luat in brate ca sa ma incalzeasca si i-am simtit rasuflarea langa urechea mea. Cred ca m-am pierdut putin iar el si-a dat seama si a profitat. M-a muscat usor de ureche, apoi m-a sarutat pe buze. Ma infiorase sarutul sau si mintea mi se blocase, efectiv.

Voiam mai mult desi stiam ca nu este bine. Am incercat sa ma retrag dar m-a strans mai aproape de el. I-am mai simtit mana cum urca pe picior in sus. Cu disperare am incercat sa apropii picioarele si sa ii opresc mana… Poate de la caldura sau poate o premonitie nefasta…. Dar nu aveam glas si nu-i puteam spune sa se opreasca. Asa ca am simtit cum mana forteaza trecerea si se apropie de zona unde nu voiam sa ajunga. In momentul in care i-am simtit degetele pe zona interzisa pana atunci m-am pierdut de tot. Mi-am desfacut usor picioarele iar degetele lui m-au mangaiat usor pe piele. Am mai simtit doar cum unul dintre degetele lui patrundea usor in mine. Capul mi se invartea si ma cuprinsese o caldura fantastica. Pantecele imi fremata si striga de dorinta. Il voiam in mine, voiam sa fac dragoste cu el, sa ma aibe, sa ma posede acolo, pe iarba.

I-am spus “Te vreau, acum!” si l-am luat in brate cu putere. Am mai simtit doar cum mana lui puternica face loc genunchilor lui si apoi am simtit o caldura imensa care ma cuprindea. Parca nu mai eram eu. Il simteam cum se misca in mine si miscarile lui imi provocau niste senzatii fantastice. Cred ca gemeam destul de tare si il auzeam cum gafaie din cauza efortului. Apoi miscarile lui s-au accelerat si mi-am dat seama ca va termina. Cu ultimele puteri l-am strans in brate si l-am tras in mine. Voiam sa nu mai iasa de acolo, sa ramana unde era in acel moment, sa fie doar al meu…

Cand mi-am revenit am simtit sarutarile lui fierbinti. Imi spunea ca ma iubeste, ca ma adora si ca-mi multumeste pentru tot. Ma simteam ingrozitor… M-am uitat in jos si am vazut fusta sifonata… Imi scosese bluza iar sanii mei frematau de dorinta in timp ce o senzatie de rusine ma cuprindea: nu puteam sta goala in fata lui, chiar daca…. Imi doream sa fi fost doar un vis, dar lichidul care iesea din mine si care-i apartinea imi spunea ca facusem dragoste cu cel mai bun prieten. Am incercat sa indrept fusta si am plecat. Nu puteam sa scot nici un sunet. Ma gandeam la grozavia gestului pe care il savarsisem si la consecinte.

Era clar ca imi pierdusem cel mai bun prieten iar ca iubit sau amant nu-l puteam accepta pentru ca avea o relatie. Nu l-am lasat sa ma conduca si nu i-am mai adresat nici o vorba. Aveam senzatia ca nu fusese dragoste ci ca profitase de mine si ma violase. Il uram. Acasa m-am spalat cu dusul. Ma spalam si plangeam continuu, fara sa stiu ce trebuie sa fac mai departe. Timp de aproape o luna nu i-am raspuns nici la telefoane si nici la mail-uri. Apoi s-a asternut tacerea. Si din tacere a venit vestea cumplita: ramasesem insarcinata…

Iar acum nu stiu ce sa fac… Medicii la care am fost mi-au spus ca pruncul pe care-l am in pantece poate fi singurul copil pe care il pot avea in viata asta. Spuneau ca am organismul in asa fel facut incat dupa sarcina pe care o duceam atunci – si care fusese o minune dupa parerea lor – nu voi mai putea face alt copil. Spuneau si ca, daca renunt la copil, altul nu voi mai avea. M-am trezit in capcana asta si acum il urasc si mai mult pe cel vinovat: pe tatal copilului meu. Nu stiu ce sa fac, daca sa-i spun, daca sa-l implic sau daca sa trec totul in tacere. Plang de saptamani intregi si nu stiu ce sa fac. Ma gandesc la ce m-a adus o partida de sex facuta cu cel mai bun prieten… Mi-e teama sa nu fac vreo prostie… pentru ca orice as alege, nimic nu este in favoarea mea.

Comments

comments

5 Comments

  1. Bogdan

    November 18, 2013 at 11:31 pm

    cat de adevarata este povestea ? merci

  2. ionut

    January 24, 2014 at 10:48 am

    Cel mai bun sfat. SA NU CUMVA SA DAI COPILUL AFARA….nu o sa poti sa traiesti cu pacatul asta!!!

  3. Cristina

    March 16, 2014 at 12:13 am

    Parca ar fi o poveste de sandra brown , dar daca e reala ar fi bine sa vb cu el . Nu fi egoista ,e si copilul lui . In plus te-ai simtit bine cu el si inainte de asta ti-a fost prieten si confident. Ar fi o prostie sa renunti la tot .

  4. bloo

    March 24, 2014 at 4:12 pm

    Daca este adevarata povestea,atunci nu fii fraiera..daca chiar te iubeste,clar va ramane cu tine si cu copilul vostru..si chiar daca e intr-o relatie,din punctul meu de vedere ar trebui sa iasa,pentru ca nu mai are niciun sens..

  5. Daniel

    July 27, 2014 at 8:53 pm

    Trist…dar adevarat !

    Te rog nu renunta la copil, este asa cum s-a mai spus singurul pacat pe care daca l-ai face te-ar urmari toata viata.

    Multa putere. O sa rostesc si eu o rugaciune pentru tine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Cum sa depasim fricile copiilor pas cu pas?

 Alina Ioana Ciocodan, psiholog Metoda de a aborda frica progresiv este cea mai eficienta. A-l arunca pe copil in apa...

Close